| |||
Dorul este cel care produce realitatea în care trăim. Este puterea de a visa şi a acţiona, de a iubi şi a urî, de a nega şi a transforma; el este distrugere şi creativitate, este nevoie şi acţiune.
Dorul, ca strigăt al iubirii universale, este singura putere a vieţii şi numai el ne poate orienta către scopuri cu adevărat umane. De aceea, singura exigenţă căreia ar trebui să ne supunem este aceea de a fi atenţi la semnificaţia dorului nostru pentru ca, din putere a vieţii, să nu se transforme în dor de moarte, şi, deci, în moartea dorului.
Sunt veşnic aspirant al iubirii autentice, "care eliberează sufletul de suferinţa dorinţei şi îl conduce către banchetul divin. Căci adevărata iubire - sătulă de hrana sensibilă - nu poate fi astâmpărată decât prin contemplarea, dincolo de frumos, a adevărului şi a binelui." (*)
Adaug câteva gânduri inspirate din scrierile pseudo-epigrafe ale secolului al doilea (Odele lui Solomon).
Iar eu sunt dependent de Iubire, fiindcă Iubirea mă iubeşte;
pentru că n-aş avea de unde să ştiu cum este să iubeşti, dacă Iubirea nu m-ar fi iubit continuu.
Căci, cine este capabil să distingă iubirea, în afară de cel care este iubit şi iubeşte?
Îmi place să fiu iubit, şi sufletul meu iubeşte Iubirea:
şi unde se odihneşte Iubirea, acolo sunt şi eu;
M-am unit cu Iubirea, pentru că iubirea şi-a găsit iubitul,
şi pentru că Ea mă cheamă să O iubesc, şi să devin asemenea Ei.
Pentru că, cel ce se uneşte cu Ea, care este nemuritoare, de asemenea, va deveni nemuritor;
Şi acela care se bucură de Ea, care este Viaţa, va deveni viu.
Păsările paradisului (BZN)
Cine eşti tu
Cine sunt eu? Este real?
Atingem cerul?
Nimic nu e adevărat- totul este prefăcătorie
Spuse pasărea paradisului
Imi este teamă
Nu pot să văd
Spune-mi unde mă duci
Vei realiza în curând
Spuse pasărea paradisului
Zburăm acasă
Zburăm acasă spre ţinutul pe care îl cunoşteai odată.
Spre pacea care, odată, era reală prentru o fetiţă ca tine
Zburăm acasă
Zburăm acasă - dicolo de oamenii de piatră
Acolo unde inima ta va fi uşoară şi liberă aşa cum era odată menită să fie
Cum pot să merg înainte dacă ochii mei sunt împăienjeniţi de lacrimi?
Şterge-ţi lacrimile, usucă-ţi faţa
Spuse pasărea paradisului
Dar a trecut mult timp
Spune cât de mult trebuie să zburăm?
Luna va apune, soarele va răsări
Spuse pasărea paradisului
Zburăm acasă
Zburăm acasă spre ţinutul pe care îl cunoşteai odată
Zburăm acasă
Zburăm acasă dincolo de lumea piatră
Până când inima ta va fi uşoară şi liberă aşa cum era odată menită să fie
Ascultă sunetul
Vezi lumina ?
Acum ştiu că drumul nostru era corect
Soarele dimineţii te poate face înţelept
Spuse pasărea paradisului
__________
- imaginile din Bright Star (2009) si Aimee
- ultima este Sacred Threshold - Tamara D. Kontrimas